Riana:
Mi-am descoperit scolioza în iunie 2018. Până atunci nici nu auzisem de scolioză, iar după multe vizite la doctori renumiți în acest domeniu din România am realizat că nu este o joacă de copii. Toți mi-au spus că singura mea șansă este operația, ceea ce nu aveam de gând să fac. După căutări intensive, în august 2018, am intalnit-o pe Marina Popescu, unic reprezentant al terapiei “The Schroth Best Practice Program” din tara noastra.
Marina a fost singura care mi-a dat puțină speranța asa ca am inceput terapia si purtatul corsetului Gensinger. Sunt pacienta ei de 4 ani și sunt foarte mândră de asta. “The Schroth Best Practice Program” este o terapie destul de dificilă care necesită extrem de multă dedicare și perseverenta, de aceea noi, pacienții ei, suntem SPARTANI, asa cum ne alintă Marina. Cu toate acestea, Marina reuseste sa faca terapia mai atractiva si distractiva prin glume, povesti si dulciuri, nelipsite la fiecare sedinta de kineto. Multi ar spune ca purtatul unui corset este o tortura, dar pentru mine corsetul a reprezentat un partener de schi excelent (tine foarte bine de cald).
Sub indrumarea ei, cu multa munca, determinare si dedicare am reusit sa am rezultate foarte bune, în 4 ani, ajungând de la 47 grade unghi cob, în torace, la 24 și de la 22 de grade unghi cob, în lombara, la 11, iar în 2 ani de la 28 grade unghi cob, în cervicala, la 22, scăpând de operație. Dacă as merge acum la control unde am fost acum 4 ani medicii m-ar pune în rama.
Marina este o persoană minunata care o să aibă întotdeauna un loc special în inima mea și o să îi fiu recunoscătoare toata viața pentru sprijinul și ajutorul acordat.
Alessia:
Totul a început când aveam 4 ani și jumătate, iar mama a observat că stăteam strâmbă, mai ales atunci când îmi făcea o poză și ieșeam cu un umăr mai sus și unul mai jos. Eram prea mică pentru a fi conștientă de ce se întâmpla cu mine. Am pornit într-o aventură prin cabinetele a numeroși doctori, fiecare cu propriile teorii și recomandări. Unii sugerau operația, alții propuneau să mai așteptăm. Apoi, am făcut niște exerciții recomandate de către alți doctori, care nu erau metoda Schroth și care, nu mi-au fost de ajutor.
În cele din urmă, am ajuns la Marina Popescu, care m-a făcut să mă simt normală, fără să mă trateze ca pe o piesă de puzzle defectă. La Marina mă simțeam ca acasă, într-un mediu foarte prietenos, unde terapia nu era simțită ca un lucru chinuitor și unde, operația nu era deloc o soluție.
Într-o vară, am avut o perioadă de creștere bruscă, parcă peste noapte și așa am ajuns la 46 de grade de curbură, de parcă spatele meu ar fi vrut să iasă din ce în ce mai în evidența. Ăsta a fost un moment în care am crezut că nimic nu mai poate fi ca înainte. Pentru a scăpa de aceste grade mari, mi-a fost recomandată purtarea unui corset, care mi-a fost prieten 5 ani. Pe acesta l-am schimbat de patru ori pe măsură ce creșteam. Fiecare corset nou era ca un upgrade la un joc video, iar satisfacția de a vedea cum gradele scad și operația devine tot mai puțin probabilă era neprețuită.
Mergeam la sală, la Marina, cu cel mai mare drag, iar acolo, exercițiile deveneau aventuri și fiecare ședință de terapie era o nouă misiune de salvare a coloanei mele. Corsetul trebuia să-l port 24/7, dar aveam dreptul la câte o pauză pe care, sincer, nu prea o luam, de teamă să nu-mi trădez aliatul de nădejde.
Desigur, au fost și momente grele, dar am fost mereu susținută de familie și prieteni, și mai ales de Marina, care mă încuraja și îmi amintea că sunt mai puternică decât orice curbură a coloanei. Nu am renunțat niciodată, din contră, când vedeam rezultatele, mă ambiționam din ce în ce mai tare.
Sprijinul și atitudinea familiei au fost pentru foarte importante. Ai mei m-au susținut necondiționat, iar în loc să transforme totul într-o dramă, au creat în jurul meu o atmosferă relaxată, ca și cum scolioza era doar o provocare mică pe care o rezolvăm împreună. Emoțional, am fost mereu sprijinită, iar asta m-a ajutat să nu mă simt niciodată copleșită.
Bineînțeles, au existat și momente când mai „chiuleam” de la reguli. Fie că mergeam la o petrecere unde îmi doream să mă simt mai liberă, fie că eram în vacanță, am reușit să îmi găsesc echilibrul. Corsetul, desigur, nu lipsea din peisaj. Era partenerul meu de călătorii, cel care îmi oferea siguranță și încredere. Însă, pentru că familia mea a tratat totul cu atât de multă lejeritate și iubire, am învățat să mă bucur de viață și să nu las scolioza să-mi fure bucuria unor momente speciale. Totul a fost despre echilibru și despre faptul că niciodată nu am fost singură în această călătorie.
La 18 ani, mă simt ca nouă, cu doar 20 de grade de curbură rămase, care nu sunt vizibile și nici nu mă mai gândesc la toate lucrurile prin care am trecut, pentru ca, a meritat. Corsetul a devenit prietenul meu cel mai bun, un fel de armură modernă, și nu am considerat niciodată că situația mea ar fi fost un lucru rău.
Eu și familia mea îi suntem recunoscători pe viață Marinei pentru tot sprijinul și ajutorul pe care mi l-a oferit. Din primul moment am avut încredere în ea și mereu am admirat cat suflet pune în fiecare caz în parte. Te iubim!!
Ilinca:
Marina a reprezentat insula de calm si stabilitate de care aveam nevoie dupa experientele traite pana atunci. Fara a ne impune fortat drumul de urmat in tratamentul scoliozei idiopatice , fara a judeca terapeutii si medicii care au tratat-o pe Ilinca pana la ea, fara “lauda de sine” a reusit sa ne demonstreze ca, daca ascultam sfaturile ei, rezultatele nu se fac asteptate.
Scolioza Ilincai a fost descoperita in anul 2015, iar vestea a fost un soc. Curbura era mare, dar am apreciat, la momentul respectiv, si am urmat sfatul medicului de a incerca sa o corectam cu ajutorul unui corset Cheneau si a 2-3 ore pe saptamana de kinetoterapie cu terapia clasica Schroth si sa intarziem interventia chirurgicala cat este posibil. In momentul in care, dupa un an de tratament, curbura scoliotica a Ilincai a crescut mai mult, iar operatia a devenit singura alternativa de tratament, am considerat ca ceva trebuie schimbat. Atunci a aparut in viata noastra Marina…. Si totul s-a schimbat.
Prin multa munca (sedinte de kinetoterapie de 2/3 ori pe saptamana; purtarea corsetului multe-multe ore), schimbarea metodei exercitiilor (Schroth Best Practice Program) si un nou corset special Gensingen, Ilinca a castigat gradele Cobb pierdute initial (aproximativ 10 grade). Desigur, au fost si momente grele, cand faptul ca nu am respectat numarul de ore necesar pentru purtarea corsetului combinat cu o recenta modificare a corsetului au determinat un blocaj (tethering) cu dureri destul de suparatoare resimtite permanent. Atunci, Marina ne-a sustinut cu calm si perseverenta in cautarea unei solutii rapide si eficiente, a transmis numeroase mailuri catre dr Weiss prin care a obtinut metode de tratare a blocajului, am cautat impreuna un terapeut care sa aplice metodele sugerate de dl. doctor, a aplicat diverse proceduri specifice domeniului ei si …. durerea a disparut. In momentele in care Ilinca a disperat si ar fi abandonat lupta cu scolioza idiopatica, Marina a fost in spatele ei si, cu acelasi calm, a ajutat-o sa depaseasca aceste momente si sa continue.
Pe scurt, alaturi de ea, Ilinca a castigat, pe langa cele 10 grade dupa Cobb la ultima radiografie si o postura estetica mult imbunatatita, o prietena oricand dispusa sa o asculte si sa o sfatuiasca in orice problema. Castigul nostru, al parintilor, este mult mai mare: Ilinca e mult mai bine, nu ne mai gandim ca interventia chirurgicala e singura solutie, suntem linistiti pentru ca avem in permanenta langa noi un sfatuitor echilibrat si avizat. Marina ne sustine si ne indruma cu profesionalism pe acest drum greu, lung si plin de neprevazut al scoliozei idiopatice.
Aurelia-Maria Anisie:
În urmă cu 3 ani, Aureliana-Maria s-a plâns de durere de spate.
Am observat că omoplatul drept “ieşea în evidență”. Am simțit că ceva nu e în regulă, indiferent cât auzeam în jurul meu: “Stai liniştită!”.
A urmat un drum în urgență la Bucureşti, la medical specialist ortoped. Urmare a radiografiei făcute, fetița a fost diagnosticata cu scolioza idiopatica cu 41°unghi Cobb la nivel toracal. Aureliana-Maria se afla în prag de operație de coloana vertebrală. Lunile următoare au venit cu primul corset medical, al doilea corset şi kinetoterapie, plus înot. Verdictul unui alt doctor ortoped a fost cumplit pentru noi, care speram în îndreptarea sau măcar în oprirea răsucirii coloanei vertebrale. In zona toracală, coloana vertebrală avea 68° unghi Cobb, dupa un an de zile de tratament . Ne despărțeau 4 luni de operația programată.
Fetița ne-a rugat să n-o operăm!
Au urmat alte 2 corsete medicale (diferite de primele), purtate cu stoicism de către fetiță, şi kinetoterapie multă. Din păcate, coloana s-a îndreptat doar căteva grade fara a reduce durerile de spate. Aveam deja 3 indicații de operație, dar…(foarte important)…Aureliana-Maria nu-şi dorea operația. Spera într-o altfel de vindecare.
Minunea s-a produs: Aureliana-Maria avea 13 ani şi jumătate când, prin recomandarea neurochirurgului Ştefan Mindea din Constanța, am ajuns la doctorul Hans Rudolf Weiß în Gensingen-Germania. Prieteni inimoşi, cărora le mulțumim din suflet, ne-au ajutat să ajungem acolo.
Aurelianei-Maria i s-a realizat un corset medical nemțesc, adaptat trupului ei chinuit de o scolioză gravă idiopatică. Alături de corset, pe care-l poartă 22 de ore pe zi, doctorul Weiß i-a recomandat, în celelalte 2 ore rămase, terapie Schroth Best Practice.
Am făcut căteva şedințe acolo, dar surpriza a apărut când ne-a recomandat-o pe kinetoterapeuta Marina Popescu, la noi acasă, în România. Un număr de telefon ne despărțea de ceea ce simțeam că va fi soluția noastră.
Ne-am mutat în plină vară în Bucureşti, timp de 3 săptămâni. Zilnic, de 2 ori pe zi, Aureliana-Maria a făcut terapie Schroth Best Practice, sub atenta supraveghere a kinetoterapeutei Marina Popescu. A învățat bine exercițiile şi le-a făcut zilnic acasă. O dată pe săptămână, merge în Bucureşti (peste 200 de km distanță dus-întors) şi face 2 şedinte de terapie Schroth Best Practice, cu kinetoterapeuta Marina Popescu. Efortul a meritat : în 10 luni, coloana vertebrală a Aurelianei-Maria s-a îndreptat 11°unghi Cobb la nivel toracal.
Mulțumim doamnă Marina Popescu pentru profesionalismul, delicatețea sufletească şi tenacitatea dumneavoastră! Munca noastră împreună, avem credința că va continua spre vindecarea Aurelianei-Maria.
Doamne, ajută-ne!
Delia:
Cand am aflat ca fiica noastra are scolioza idiopatica, ea avea 12 ani. Am observat ca postura ei nu era dreapta si soldurile nu erau bine aliniate. Astfel, am dus-o la un ortoped pediatru care ne-a sugerat sa facem o radiografie. Problema era mai mare decat ne-am fi asteptat. Curbura ei era de 30 de grade dupa Cobb (o scolioza de nivel mediu spre grav). Doctorul ne-a recomandat sa o ducem la kinetoterapie sau la inot, sa poarte corset medical, iar daca situatia nu se imbunatateste, fata poate fi oricand operata. Nu am vrut sa ne gandim la ultima varianta.
Inotul nu a ajutat cu nimic, asa ca am renuntat. Initial, i-am facut un corset la o clinica din Bucuresti si am inceput kinetoterapie la o vestita profesoara care avea metode si aparate “noi”, timp de 6 luni de zile. La control, s-a constatat faptul ca scolioza fiicei mele s-a agravat. Din momentul acela am incheiat colaborarea si am cautat pe altcineva.
Astfel, am ajuns in Transilvania si am mers regulat acolo timp de doi ani pentru a face kinetoterapie si un corset medical nou. Din cauza faptului ca nu aveam cum sa ajungem asa de des acolo, terapia nu prea a mai avut efect si scolioza a inceput din nou sa se agraveze, ajungand la 45 de grade Cobb.
Ne-am reorientat la o varianta mai accesibila din punct de vedere al distantei, si am descoperit-o pe Marina Popescu prin mai multe recomandari. De atunci, totul s-a schimbat. Marina este singura persoana din Romania acreditata sa practice metoda Schroth a profesorului Hans Rudolf Weiss (nepotul Katarinei Schroth), dupa numeroase cursuri in Germania la clinica acestuia. Am inceput sa colaboram cand fata era clasa a saptea. Marina venea la noi acasa de trei ori pe saptamana, unde ii amenajasem copilului o camera cu spalier, scaune, mingi etc. Lucra individual cu ea, punand accent pe exercitiile care i se potriveau scoliozei ei cel mai bine. Inainte si dupa fiecare sedinta, Marina fotografia spatele fetei, pentru a vedea evolutia sau involutia cosmetica a scoliozei. Din fericire, spatele ei incepea sa se indrepte.
De asemenea, Marina ne-a trimis la Maksym Borisov, in Ucraina, pentru un corset medical Gensingen, mult mai performant si pentru o scanare tridimensionala. Cu terapia corespunzatoare si corsetul potrivit, fiica mea trece acum clasa a unsprezecea si spatele ei este pe calea cea buna, numarul gradelor dupa Cobb a scazut si mersul nu mai este defectuos. Inca urmeaza terapia Schroth Best Practice cu Marina, o data pe saptamana la sala ei pe care a deschis-o recent, iar corsetul il poarta doar noaptea. De asemenea, fata nu vede sedintele de kinetoterapie ca pe niste obligatii, ci se duce zambind. Marina este tanara si prietenoasa si face in asa fel incat terapia Schroth Best Practice sa fie interpretata de copii ca oricare alta activitate extrascolara, nu ca pe ceva legat de o boala.
Ii suntem profund recunoscatori si o recomandam tuturor copiilor cu aceeasi problema ca a fiicei mele.
Ioana:
Inca stau si ma gandesc la ziua in care mama a gasit pe site-ul dr. Weiss pe cineva din Romania care sa practice terapia Schrott. La momentul acela nu stiam daca sa ma bucur sau nu, nestiind daca acea persoana pe care mama urma sa o contacteze va sti cum sa abordeze corect lucrurile cu mine. Insa, incepand chiar cu prima sedinta, am stiut cumva ca lucrurile aveau sa decurga bine si asa am ajuns ca, dupa aproape 5 ani de terapie cu Marina, sa nu imi pot imagina cum ar fi fost ca parintii mei sa nu ii gaseasca in acea zi numarul ei de telefon si sa o contacteze.
Sunt Ioana( sau Spartanici, cum imi spune Marina), in prezent am 18 ani si am scolioza idiopatica descoperita de la varsta de 8 ani. Toata povestea cu scolioza a fost descoperita din pura intamplare, chiar daca la momentul acela aveam deja doua curburi de 30° fiecare. Evident, dupa ce am aflat si am trecut peste momentul socului, au inceput investigarile, radiografiile, cautarea unor specialisti in masura sa ma ajute pe mine sa pot face ceva, fara sa se ajunge la cea mai urata varianta, operatia. Parintii mei au inceput sa caute si sa intrebe despre orice varianta ar putea fi eficienta si, ca o prima solutie, am ajuns sa port un corset rigid (corset pe care trebuia sa-l port 24/7, cu mici pauze) si sa fac clasica kinetoterapie. Fiind un copil in esenta, nu prea intelegeam ce mi se intampla si nici nu voiam sa stiu. Dar, odata cu trecerea timpului, cu schimbarea a mai multor corsete, cu inmultirea numarului de radiografii facute, am inceput sa constientizez ce se intampla cu adevarat. Kinetoterapie nu imi placea sa mai fac, corsetul nu il mai purtam cat ar fi trebuit, iar situatia s-a agravat, numarul de grade si de curburi crescand, insa ma multumeam cu faptul ca nimeni nu remarca acest lucru. Acela a fost si momentul in care a aparut Marina in viata mea si pot spune ca, desi la inceput am fost putin sceptica, am zis sa incerc si, pana la urma, nu am regretat.
Experienta mea cu Marina a fost si inca este cea mai buna dintre toate experientele mele in domeniul recuperarii . A fost pentru prima data cand mi s-a facut un program special pentru tipul meu de curburi, iar ce este mai mult, am ramas placut surprinsa cand Marina ne-a spus ca imi va face mereu o poza la inceputul si o poza la finalul programului pentru a vedea evolutia, la nivel cosmetic, a spatelui meu. De la ea am putut sa aflam si despre corsetul pe care domnul dr. Weiss il face. Ca o ultima incercare in materie de corset, am fost in Ucraina, la sfatul Marinei, si mi- am mai facut inca un corset. Impreuna cu terapia si ultimele doua corsete am reusit sa mai reduc din numarul de grade, iar cand au inceput sa apara durerile de spate, Marina a fost cea care m-a ajutat, prin introducerea in program a unor noi exercitii speciale. Acum, avand maturitatea osoasa ajunsa la maxim, merg la kinetoterapie de 2 ori pe saptamana, pentru ca, asa cum au zis si doctorii, dar si cum ne-a sfatuit Marina, terapie ar trebui continuata cat mai mult posibil si cat mai des.
Asa ca, de fiecare data cand merg la sala, la Marina, merg cu cea mai mare placere si cu gandul ca nu ma duc intr-un loc care mi-ar putea aminti de spital sau de atmosfera de spital, ci intr-un loc vesel, unde punem muzica, ne simtim bine si putem vorbi absolut orice.
.