Scolioza idiopatică adolescentină și sportul
Scolioza idiopatică adolescentină (SIA) este cea mai frecventă formă de scolioză. Aceasta apare atât la adolescenți care practică sport de masă, cât și la sportivi de înaltă performanță.
Cum influențează exercitiile fizice regulate densitatea minerală osoasă, la pacienții cu scolioză idiopatică adolescentină ?
Numeroase studii au arătat că o densitate minerală osoasă (DMO) scăzută la pacienții cu scolioză idiopatică adolescentină (SIA) este asociată cu un nivel redus al 25(OH)D – forma activă a vitaminei D din sânge [1,2,3]. Alți factori care pot contribui la scăderea DMO includ ereditatea, sexul, nivelul de activitate fizică și aportul nutrițional. Dintre aceștia, doar activitatea fizică și alimentația pot fi modificate prin intervenții specifice.
Activitățile fizice, chiar și cele de intensitate moderată – cum sunt cele desfășurate în cadrul orelor de educație fizică din școli – pot stimula creșterea masei osoase în perioada de dezvoltare [3]. Efectele osteogenice ale exercițiului fizic (creșteri ale DMO de până la 12%) s-au dovedit a fi mai mari decât cele obținute prin suplimentarea cu calciu (creșteri de până la 5%) [4,5].
Este sportul de performanță considerat o cauză directă a apariției scoliozei idiopatice adolescentine?
Pe de altă parte, exercițiile fizice intense pot avea efecte negative asupra sănătății osoase [6]. De exemplu, la adolescentele care practică sporturi de anduranță, precum alergarea de fond, s-a observat o rată crescută a reînnoirii osoase, o prevalență mai mare a unui indice de masă corporală (IMC) scăzut, menarhă întârziată și DMO redusă [6].
Cercetările actuale analizează în profunzime această subcategorie de sportivi, atât pentru a înțelege mai bine cauzele, cât și pentru a identifica cele mai eficiente metode de prevenție și tratament. Deși sportul de înaltă performanță nu este considerat o cauză directă a apariției scoliozei idiopatice, anumite caracteristici ale practicii sportive – precum tipul disciplinei, volumul și intensitatea antrenamentelor, nivelul de mobilitate solicitat – pot influența evoluția unei scolioze deja diagnosticate care nu beneficiază de tratament.
Pe lângă studiile științifice, experiența clinică rămâne esențială în înțelegerea și gestionarea scoliozei la adolescenții activi sau sportivi. Evaluarea individuală a fiecărui pacient este crucială pentru alegerea celor mai potrivite intervenții, în cadrul unei echipe multidisciplinare.
[1]Lee WT, Cheung CS, Tse YK, Guo X, Qin L, Lam TP et al. – Association of osteopenia with curve severity in adolescent idiopathic scoliosis: a study of 919 girls. Osteoporos Int 2005;
[2] Balioglu MB, Aydin C, Kargin D, Albayrak A, Atici Y, Tas SK Kaygusuz MA. – Vitamin-D measurement in patients with adolescent idiopathic scoliosis. J Pediatr Orthop B 2017;
[3] Silvia RTE, Fernandes RJR, Ono AHA, Marcon RM, Cristante AF et al. – Role od different hormones in the pathogenesis and severity of adolescent idiopathic scoliosis. 2017;;
[4] Morris Fl, Naughton GA, Gibbs JL, Carlson JS, wark JD. – Prospective ten-month exercise intervention in premenarcheal girls: positive effects on bone and lean mass. J Bone Miner Res. 1997 Sep;
[5] Johnston CC Jr, Miller JZ, Slemenda CW, Reister Tk, Hui S, Christian JC, Peacock M. – Calcium supplementation and increases in bone mineral density in children. N Engl J Med. 1992 jul;
[6] Barrack MT, Van loan MD, Rauh Mj, Nichols JF – Physiologic and behavioral indicators of energy deficiency in female adolescent runners with elevated bone turnover. AM J Clin Nutr. 2010
