POSTURA – Mai mult decât o simplă poziție a corpului

Importanța posturii în dezvoltarea copiilor și adolescenților

În dezvoltarea fizică și emoțională a copiilor, tiparele de mișcare și postură joacă un rol important, iar acest lucru continuă și în perioada adolescenței.

În abordarea posturii, este esențial să depășim intervențiile focalizate exclusiv pe mușchi și să vizăm optimizarea interacțiunii dintre toate sistemele implicate. Exercițiile terapeutice ar trebui să fie specifice și adaptate contextului real de viață al pacientului, nu doar repetitive sau mecanice.

Ce este, de fapt, postura?

Mișcarea poate fi definită ca fiind fluidă și dinamică, iar postura este percepută ca o stare statică, fără mișcare [1]. Dar este greșit să considerăm postura ca fiind independentă de funcționarea generală a sistemului locomotor.

Cu alte cuvinte, poziționarea combinată a articulațiilor pentru fiecare mișcare a corpului poate fi definită ca postură [2].

Care sunt factorii care influențează postura noastră zilnică?

Postura umană este influențată de factori:

• de natură kinesiologică (funcția mușchilor, articulațiilor, echilibrul, controlul neuromuscular),
• ereditari,
• de vârstă,
• de gen,
• de condițiile de mediu,
• de starea emoțională,
• de nivelul de activitate fizică.

Postura bună vs. postura incorectă – Ce trebuie să știm?

Literatura de specialitate pe acest subiect este plină de definiții subiective ale posturii ca fiind „bună, ideală, slabă sau proastă”[3].

Postura corporală bună este, în general, considerată aceea care este benefică:

• din punct de vedere ergonomic în poziție de stat în picioare,
• eficientă din punct de vedere mecanic în mișcare,
• care oferă sprijin continuu pentru funcționarea normală a organelor interne.

Postura optimă a fost definită ca fiind o „stare de echilibru care protejează structurile de susținere împotriva leziunilor sau deformărilor progresive”.

Postura incorectă este un termen vag, folosit în practica clinică pentru a descrie o relație defectuoasă între diferite părți ale corpului, care poate varia de la o postură imperfectă la una patologică. Se sugerează că o postură deficitară crește solicitarea asupra structurilor de susținere și duce la un echilibru mai puțin eficient al corpului pe baza de sprijin.

De ce depinde postura umană?

Postura depinde de interacțiunea anatomică dintre țesuturile scheletice: musculare și necontractile. Mulți mușchi lucrează în coordonare pentru a menține o postură echilibrată și pentru a oferi baza necesară mișcării.

Funcția sistemului muscular este complexă, iar facilitarea mișcării structurilor corpului este cea mai importantă sarcină a sa. La fel de importantă este și capacitatea sa de a susține optim corpul în stare statică.

Ce spun cercetările recente despre controlul postural?

Mulți autori consideră că mușchii posturali facilitează menținerea poziției verticale, dar trebuie avut în vedere că, în condiții fiziologice optime, menținerea unei poziții de echilibru în picioare necesită foarte puțină energie musculară [4,5,6].

Activitatea musculară intensă indică, de obicei, o tulburare posturală.

Controlul postural depinde de informațiile primite de la sistemele somatosenzorial, vizual și vestibular. Studiile recente au sugerat că există cerințe semnificative de atenție pentru controlul postural, care pot varia în funcție de sarcina posturală, vârstă și capacitățile de echilibru ale individului.

Exemplu practic – Cum influențează atenția postura

Dacă cineva este foarte concentrat pe temele pentru acasă, atenția sa față de postură va scădea. În cazul persoanelor cu scolioză, lipsa antrenamentului adecvat va alimenta ciclul vicios al alinierii posturale incorecte, ducând la o încărcare asimetrică crescută.

Teoria sistemelor în controlul motor

Teoria sistemelor în controlul motor [8] este una dintre cele mai influente teorii moderne din domeniul neuroștiințelor și al fizioterapiei. Aceasta susține că mișcarea nu este controlată de un singur centru, cum ar fi creierul, ci rezultă din interacțiunea mai multor subsisteme ale corpului.

Acestea includ:

• sistemul nervos central și periferic,
• sistemul musculo-scheletal (forța musculară, mobilitatea articulară, alinierea scheletică, postura verticală),
• percepția senzorială,
• mediul extern și sarcina în sine.

Exemplu practic – Ridicarea de pe scaun

Când o persoană vrea să se ridice de pe un scaun:

• sistemul nervos central generează intenția mișcării,
• sistemul muscular execută contracția,
• sistemul vestibular ajută la echilibru,
• sistemul vizual oferă orientare în spațiu,
• greutatea corpului, înălțimea scaunului și stabilitatea podelei influențează rezultatul final.

1. Solberg G. Postural Disorder and Musculoskeletal Dysfunction – Diagnosis, Prevention and Treatment, 2nd ed. Philadelphia: Elsevier, 2008
2. Roaf R. Posture, 1st ed. London: Academic Press, 1978
3. Czaprowski D, Stolinski L, Tyrakowski M, Kozinoga M, Kotwicki T. Non-structural misalignments of body posture in the sagittal plane. Scoliosis Spinal Disord, 2018
4. Otman S, Demiral H, Sade A. Basic Assessment Principles in Treatment Movement, 3rd ed. Ankara: Prizma Ofset, 2003
5. Kendall F, McCreary E, Provance PG, Rodgers M, Romani WA. Muscle testing and function, with posture and pain, 5th ed. Baltimore: Lippincott Williams & Wilkins, 2005
6. Kisner C, Colby LA. Therapeutic exercise, 2nd ed. Philadelphia: FA Davis, 1985
7. Woollacott M, Shumway-Cook A. Attention and the control of posture and gait: a review of an emerging area of research. Gait Posture, 2002
8. Neumann O. Automatic processing: a review of recent findings, 2007