Scolioza – un drum neașteptat, dar plin de învățături

Scolioza, o deformare a coloanei vertebrale în forma literei S, era pentru mine ceva îndepărtat, abstract, despre care citisem doar în treacăt. Asta până când am descoperit că fetița mea are această afecțiune. Brusc, totul a căpătat alt sens. Am început să observ că tot mai mulți părinți spun: „Și copilul meu are!”

Dacă ar fi să privesc în urmă, mai ales având în vedere cât de rapid a devenit vizibilă scolioza – în doar două săptămâni! – aș fi făcut pașii spre terapie mult mai repede.

Cel mai important moment a fost prima întâlnire cu doamna dr. Popescu. Am înțeles imediat ce avem de făcut. Explicațiile au fost logice, clare și ne-au oferit încredere. Rezultatele s-au văzut chiar de la prima ședință. Copilul a învățat cum să lucreze și acasă, în zilele fără terapie. Această continuitate este extrem de importantă.

Am realizat că fiecare copil este diferit – unii sunt mai flexibili (ca în cazul nostru, cu hiperlaxitate), alții au o rigiditate accentuată. Interacțiunea terapeutului cu copiii este esențială: apropierea, empatia, încurajarea – toate fac diferența. La început apar multe întrebări, atât din partea copilului, cât și din partea părinților. Dacă știi cui să te adresezi și primești răspunsuri, capeți încredere.

Terapia nu este doar o obligație. Devine o activitate plăcută, mai ales pentru că cei mici interacționează între ei, schimbă impresii și experiențe. Se creează un fel de grup de sprijin emoțional. Iar pentru adolescenți, care sunt deja într-o perioadă plină de emoții și vulnerabilități, un diagnostic de scolioză poate fi copleșitor. Dar când nu sunt singuri, devine mai ușor de gestionat.

Familia joacă un rol extrem de important în tot acest proces. Părinții trebuie să fie implicați: să urmărească dacă exercițiile sunt făcute zilnic, dacă este purtat corsetul (dacă e cazul), să fie acolo – prezent și atent. Asumarea acestui drum în echipă, împreună cu terapeutul, este cheia succesului.

Rezultatele vin treptat, cu răbdare, pe măsură ce fiecare etapă este parcursă. Fiind un proces care poate dura ani, este normal ca pe parcurs copilul să își mai piardă entuziasmul sau să simtă frustrare. Dar atâta timp cât simte sprijinul familiei, va putea merge mai departe cu încredere.

Uneori, drumul parcurs poate schimba destinația.

Rezultatele obținute sunt meritul unei echipe: copil–terapeut–părinte

Mariana I.